26 octombrie 2018 - Ziua Sălăjenilor

Am devenit maramureșean în urmă cu peste patruzeci de ani. Iubesc acest ținut ce m-a adoptat pe deplin și îmi pot chiar demonstra atașamentul și fidelitatea. Dar n-am uitat nici Sălajul, unde m-am născut și am trăit până la vârsta de 26 de ani. Am avut un destin complicat, fiind și foarte apreciat, dar și „urmărit” de organele Securității, din inițiativa unor ofițeri și activiști orgolioși. Am reprezentat județul Sălaj în toate echipajele de concursuri televizate la „Turneul emblemelor”, „Cheia orașului”, „Ocolul țării în opt luni”. Apoi, în 1975, am câștigat detașat trei etape la Concursul de cultură generală și pregătire multilaterală „Cel mai bun continuă…” surclasând reprezentanții din Sătmar, Sibiu, Su­cea­va, Teleorman, Timiș, Tulcea și Vaslui. Și azi, după patru decenii de la acel moment memorabil, mai sunt persoane care mă apelează cu întrebarea „ce face cel mai bun continuă?”. Nu mi-am propus aici să-mi găsesc elemente de laudă în nume propriu ci să spun că mă mândresc atât cu originile mele în satul Moigrad-Porolissum, care, pe la anul 200 e.n. era municipiu roman, cât și cu Bezdedul lui Alexandru Papiu Ilarian, Bocșa lui Simion Bărnuțiu, Băseștiul lui George Pop, Bădăcinul lui Iuliu Maniu. Apoi cu întreaga pleiadă de oameni politici și de cultură de la Victor Deleu și până la Corneliu Coposu. Sunt foarte mândru de Grădina Botanică de la Jibou edificată de Vasile Fati, dar și de dezvoltarea viticulturii în Sălaj sau industria de vârf a Zalăului. Mă mândresc cu patrimoniul istoric bogat, dar și cu cei ce îi cercetează evoluțiile. Istorici, avocați, notari, bi­bliotecari, etnografi, botaniști, profesori, preoți, ingineri etc. ce prin viețile lor duc mai departe ștafeta cea nevăzută a întrecerilor cu timpul și cu celelalte spații vitale.

Sălăjenii din Maramureș s-au organizat în „Asociația” ce poartă chiar numele de onoare al satului meu – Porolissum. Și, după ce an de an s-au reunit spre a marca o unitate de simțire înălțătoare, la 26 octombrie 2018 au sărbătorit pe marele „organizator de oameni” IULIU MA­NIU. Prin vernisarea și sfințirea superbului monument dedicat Sfinxului de la Bădăcin s-a făcut și un act de maximă dreptate pentru un strălucit și binecuvântat Bărbat al Nației, care a servit o întreagă viață Țara din prea-plinul inimii sale. Sentimentele celor prezenți au fost dominate de ideea cea frumoasă că un neam care se respectă trebuie să trăiască în unitate și cu morții cei mari. Iar „împăcarea” cu Iuliu Maniu a fost pusă în operă în chip magistral de maestrul Ioan Marchiș, autorul acestei opere admi­rabile, în care fiecare element vorbește din prea-plinul semnificațiilor. Soclul sub forma unui „îndreptar” (în Sălaj „tin­deică”) din războiul de țesut, orificiul ce sugerează traseul focului viu, suflarea ce urcă la ceruri, piatra de imi­tare a mormântului, adusă din Bădăcin, știut fiind faptul că Iuliu Maniu a murit în închisoarea de la Sighet la 5 februarie 1953, fiind îngropat în Cimitirul Să­racilor într-un loc ce nu se mai știe cu exactitate etc. Este un compliniu de îmbucurare artistică și de reflectări simbolice oferit în dar de Ioan Marchiș, autoritățile județene și municipale și Asociația Sălăjenilor, pentru unul dintre cei mai mari oameni politici români ai ultimului secol, făuritor de Unire și împlinitor al legilor morale din politică. Nici un alt om politic n-a reușit să ridice, într-o grupare de oameni căreia îi spu­nem convențional „partid”, sentimentul credinței până la ideal politic. Un geniu încălzit la temperaturile înalte ale istoriei românești. Un bărbat uriaș, care în Războiul Mondial a adus în prim plan „organizarea sufletelor românești”, „naționalitatea” și „unitatea”. Simpo­zio­nul ce a urmat, beneficiind de contri­buțiile P.S. Vasile, episcop greco-catolic de Maramureș, acad. Emil Burzo, preșe­dinte al Filialei Cluj a Academiei Ro­mâne, prof. univ. dr. Doru Radosav, cercetător de excepție și „țărănist pur-sânge” și ale altor participanți a încununat o zi care la Baia Mare va rămâne în amintire ca Ziua Sălăjenilor.
În aceeași zi, de la orele 17.00, în Sala Transilvania din Zalău s-a desfășurat o amplă manifestare culturală intitulată „100 + sălăjeni la Centenar”. Biblioteca Județeană „Ioniță Scipione Bădescu” prin managerul ei excepțional Florica Pop și cu sprijinul organelor județene și municipale a reușit să așeze acest moment la locul cel mai înalt al faptelor de omagiere față de Anul Centenar 2018. Un spectacol de excepție, în care a triumfat biografismul, curent cultural pe care-l admir și pe care în Maramureș îl servesc cu devotament.
Cunosc, desigur, în linii mari și viața exponenților acestui spațiu, în domeniul cultural și cele adiacente, aducătoare de cultură. Atât din istorii cât și din realitate. Știu foarte bine toate satele și toți sălăjenii cei foarte vrednici care s-au ridicat de acolo. M-am bucurat să întâlnesc în această listă de 100 + oameni foarte dragi: Ion Onuc Nemeș de la Sibiu, Flavius Lucăcel, Vasile Pușcaș de la Cluj-Napoca, Sava Negrean Brudașcu, Nicolae Gudea, Gheorghe Tadici, Dinu Iancu Sălăjanu, Gabriel-Viorel Gârdan, Ileana-Domuța Mastan, Grigore Grigo­ruț, Daniel Săuca, Camelia Corina Bur­ghele, Ioan Chezan, Ion Pițoiu, Rodica Pop Seling, Sepsi Iosif… Întâlnirea cu cei ce au fost prezenți a constituit o bucurie fără seamăn în comparație cu emoțiile altor zile. De aceea, eu zic că pentru mine (! cu modestie unul din cei 100 + sălăjeni) și pentru noi toți a fost Ziua Sălajului și Sălăjenilor. Oameni care, prin viețile lor și pasiunile lor, prin profesiile lor extrem de onorabile, servesc Patria cea Mare pe linia de conduită morală a marilor modele sălăjene de a face istorie. Veți realiza și mai bine la ce înălțime stau aceste lucruri, și monumentul și întâlnirile evocatoare, dacă voi face precizarea că în Actul de moarte al deținutului Iuliu Maniu scria la rubrica „ocupația” simplu „fără ocu­pație”! Să-l deposedezi de relația sa sfântă cu profesia pe cel mai mare luptător ardelean al secolului XX și pe cel care rămâne model și în profesie dar și în profesiunile de credință constituie cea mai mare jignire. De aceea, în discursul meu am menționat că dr. Ioan Marchiș a reușit să realizeze nu doar „chipul” unui Bărbat care a făcut istorie ci și Monu­mentul omului de caracter!
Nu vreau să umbresc cu nimic aceste iluminări și străluminări ale gândurilor bune pe care sălăjenii de astăzi le pun în operă pentru cei de ieri și de azi care așază jertfă la temelia lucrurilor bune, dar vreau să-mi cer scuze, prin scrisul meu celor care lipsesc dintre „cei 100 +”, chiar dacă n-am avut nicio contribuție îndrumătoare. Știu că poate corsetul de 100 + de zălăuani la Centenar, sintagmă folosită datorită finanțării de către Primăria Zalău a acestui proiect, a făcut ca din această „tablă de valori” să lipsească nume răsunătoare și foarte prestigioase. Le mărturisesc tuturor că pe toți i-am pomenit în dialogurile noastre spre a nu fi privați de companioni atât de onorabili: acad. Lazăr Octavian Cosma, Ioan Taloș, Iosif Boda, gen. Pavel Abraham, Dorel Abraham, Emil Chendea, Dan Pitică, Radu Ulmeanu, Mirel Taloș, Pavel Păușan, Traian Vedinaș, Viorel Hodiș, Dacian Cioloș, Virgil Ardeleanu, Aurel David, Victor Hălmăjan, Birtalan Ștefan, Petru Iluț, Ion Ivănescu, Valentin Mirișan, Augustin Mocanu, Lucian Perța, Simion Vaida, Cosmin Sicora, Aurel Medve, Viorel Mureșan, Viorel Tăutan, Antoniu Paul și mulți alții. Nu vreau să alcătuiesc o „listă concurentă”, ci doar să pomenesc câteva nume notorii pentru in­telectualitatea sălăjeană contemporană.

P.S.1 În aceeași seară de la ora 19.00 la Restaurantul „Mara” câteva sute de sălăjeni din Baia Mare au petrecut de ziua lor. N-am putut fi prezent pentru că nu puteam fi absent de la Zalău, fiind singurul maramureșean sălăjean sărbătorit acolo.

P.S.2 În calendarele religioase era ziua Sfântului Dumitru (Dimitrie la ortodocși), iar doamna prof. dr. Mirica Pop ne-a mărturisit că îndreptarea ce s-a făcut prin această sărbătoare este și un dar al acestui sfânt pentru un „Dumitru de seamă”. Dânsa, cu originile la Bădăcin, chiar în familia Sfinxului, susține că pe Iuliu Maniu îl chema și Dumitru! N-am știut asta și nici nu se prea știe. Notăm spre a rămâne în memoria zilei! Dacă e așa e într-un fel logic, pentru că mama sa Clara Maniu era născută Coroianu, fiind fiica vicarului greco-catolic al Silvaniei, Demetriu Coroianu.

P.S. 3 Notarul Ioan Alin Stoica, preșe­dintele Asociației Sălăjenilor „Poro­lissum” din Baia Mare și toată echipa de conducere merită titlul „magna cum laudae” pentru toate eforturile depuse în această „mare cinstire”.

P.S.4 Și la Baia Mare și la Zalău au circulat în public versurile: „Sălăjenii când se strâng / Și-n petreceri se avântă / La un colț de masă plâng / La alt colț de masă cântă!”. Textul se potrivea cu atmosfera din jurul faptelor evidente. Dar cum aceste versuri au fost publicate în culegerea „Constelația lirei” (Editura Cartea Româ­nească, 1987) sub forma „moldovenii când se strâng”, vom zice și noi că în Anul Marii Unități aceste versuri „consacrate” se potrivesc mult mai bine cu textul „Toți românii când se strâng”.