• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Joi , 28 Martie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Marţi , 27 Noiembrie , 2018

100 de ani de la constituirea Consiliul Naţional Român din Maramureş

La apelul Consiliului Național Român Central din Arad, la 11 noiembrie 1918, la Sighet, capitala celui de-al treilea comitat al monarhiei bicefale austro-un­gare, se constituie Sfatul Național Ro­mân al Comitatului Maramureș, într-un moment de mare și responsabil angajament politico-istoric și patriotic.


În cartea „Maramureșenii și Marea Uni­re de la 1918”, Dr. Ilie Gherheș arată că: „La apelul celor 17 membri ai Co­mi­tetului Provizoriu Comitatens de la Sighet, s-a trecut la organizarea Sfa­turilor Naționale Române Locale, în fapt adunări plebiscitare prin care se pre­lua puterea de către români, de la vechile autorități austro-ungare și să o preda gărzilor naționale locale.
Ilustrativ în acest sens este și incidentul întâmplat în localitatea Petrova, din județul nostru, cu ocazia adunării locale de constituire a Sfatului Național Local, la care au participat peste 800 de „poporeni”: „Cei prezenți în numer de 40 inși foști glotași soldați a voit a depune jurământul, – inse strajameș­terul jandarmilor din loc: Weisz Matyaș a oprit depunerea acestui jurământ și apoi constituirea consiliului național din loc., a zis că și cu forța și arma a opri orice constituire, pînă ce nu vom avea concesiune de la pretura Vișeului, – Dr. Vasile Filipciuc și Darie Vlad a spus acestui jandarm că n-avem lipsă de nici o concesiune, noi facem toate acestea pre bază legală, – numitul straja­meșter a voit a deține pre Darie Vlad și Dr. Vasile Filipciuc și ne-au făcut responsabili pentru orice tulburare și ne-a relatat telegrafic la ministerul de interne și a miliției a ungurilor, – noi am protestat contra acestui act violent și dur a jandarmului Weisz și pre el l-am făcut responsabil pentru tulburarea bunei înțelegere și a liniștei din co­mună, – s-a decis, ca acest protest să se trimită imediat. Președintelui cons. națio. loc. lui: Dr. Georgie Bilașcu – Budapesta, ca dînsul prin întrepunerea la Consiliul Național Român Central – să fie transpus numitul jandarm din comună, – să se mijlocească operarea personală a vicepreședinților și a consiliului local, – căci din contra – pacea va fi răsturnată în comună, – deci depunerea jurământului s-a amânat pre timp mai acomodat și numai Darie Vlad preot român v. preș. al C.N.R. cu oca­ziunea sfințirii tricolorului român a depus jurământul în biserică în mânele Dr. Vasile Filipciuc.”

Mai merită a se aminti aici încă una din preeminențele istorice maramureșene, anume faptul că în Protocolul de la Petrova, din 17 noiembrie 1918, preotul Darie Vlad nota, între altele, că s-a intonat de către cei 800 de participanți cântecul „Deș­teaptă-te române!” (și nu „Un răsu­net!”) – „imnul nostru națio­nal”, o pre­mo­niție genială, confirmată odată cu reevaluările valorilor națio­nale, făcută după revoluția din decembrie 1989. În aceste adunări plebiscitare comunale sau zonale s-au ales delegații pentru adunarea națională română de la Sighet, din 22 noiembrie 1918, unde aveau să se „strângă” peste 5.000 de ro­mâni desemnați chiar delegații cu „cre­dențional”, adică cu puterea de a decide și de a vota în numele localităților pe care le reprezentau, în chestiunea națională, pentru Marea Adunare Na­țio­nală din 1 Decembrie 1918”.

Astfel, cu opt zile înainte de 1 De­cembrie 1918, a avut loc, la Sighetu Marmaţiei, o mare adunare naţională. „A fost ziua cea mai frumoasă, cea mai aleasă a Maramureşului românesc”, aşa cum arăta ziarul „Sfatul”, organul Con­si­liului Naţional român din Maramureş: „S-au adunat români din toate satele comitatului, ca la un semn, cu steaguri, cu cocarde în tricolor românesc. Eram adunaţi 5-6.000 de oameni, fieştecare cu dor sfânt în inimă. Cu dorul arzător de a arăta lumii întregi că neamul românesc din Maramureş ştie să-şi croiască viitorul, ştie să-şi aleagă oamenii şi mai ales vrea să dovedească că stă ca o stâncă pe lângă Marele Sfat Naţional Româ­nesc. Buna orânduire ce o am ţinut cu toţii a fost ca în poveste. Chiar şi străinii au recunoscut că ne-am purtat cu toată cinstea. Însufleţirea a fost la culme. Cuvintele ce s-au spus toate erau rupte din inima noastră”.

În cadrul acestei manifestări înălţătoare a fost ales comitetul Sfatului Naţional Român, în frunte cu Vasile Chindriş. Acelaşi ziar arată că: „Şi când părintele din Săpânţa, Balea, l-a jurat pe pre­şedintele sfatului comitatens, dr. Vasile Chindriş, sub steagul şi pe steagul românesc, bucuria ne-a fost fără margini. Lacrimi în ochi şi bucurie pe feţele tutu­rora vestea că se împlineşte visul neîmplinit al moş-strămoşilor noştri”.

Odată constituit, Consiliul Naţional Român din Maramureş, a desfăşurat o vastă activitate organizatorică, sprijinind prin toate forţele alcătuirea consiliilor comunale şi gărzi naţionale ro­mâne în întreg judeţul. În cartea „Mara­mureşul şi Unirea”, editată de Muzeul Judeţean în 1968 se arată că: „În circulara Consi­liului naţional judeţean redactată pe baza directivelor primite din partea C.N.R.C, privind înfiinţarea în fiecare comună a consiliilor comunale şi a gărzilor naţionale, se precizea­ză în cele mai ,mici amănunte formele de organizare, precum şi atribuţiile noi­lor organe populare. Articolul 1 pre­vede instituirea, în fiecare comună, de consilii naţionale române din atâţia membri cât cer împrejurimile. Consiliul îşi alege biroul format dintr-un preşe­dinte, unul sau doi vicepreşedinţi şi unul sau doi secretari. Consiliul comunal, în frunte cu biroul său, va avea de îndeplinit toate îndrumările primite de la Consiliul naţional român judeţean şi Consiliul Naţional Român Central şi să rezolve toate sarcinile social-politice şi economice care cad în sfera sa de acţiune. Consiliul comunal – se spune în circulară – avea datoria să menţină ordinea obştească în comună, să vegheze asupra securităţii persoanei, fără deosebire de neam şi confesiune”.

Pentru a evita abuzurile sau acţiunile anarhice, circulara prevedea ca „nimeni să nu se facă judecător în cauza sa, ci orice nedreptate l-a ajuns din trecut, ori va întâmpina în viitor, să se adreseze pentru recuperarea dreptului violat bi­roului consiliului comunal sau judeţean”. Iar Garda Naţională avea da­toria de a interveni „de câte ori ordinea obştească, siguranţa personală sunt ameninţate şi să sprijine populaţia românească pentru realizarea unirii - visul său de veacuri”.

Tot în 22 noiembrie a avut loc o adu­nare şi în Baia Mare. În aceeaşi carte apărută în 1968 se arată că: „Populaţia româ­nească a oraşului, mineri, intelectuali şi ţărani din satele învecinate, şi-au dat adeziunea unanimă şi deplină la măsurile preconizate de C.N.R.C. care exprimau voinţa nestrămutată a întregului popor român. Preşedinte al Consiliului naţional român local din Baia Mare a fost ales avocatul Ioan Şavaniu, iar ca vice­preşedinţi: dr. Teofil Dragoş şi protopo­pul Alexandru Breban. Cu această ocazie a fost constituită şi garda naţională a cărei comandant a fost numit locotenentul în rezervă dr. Aurel Nistor”.
La Vişeul de Jos s-a constituit consiliul naţional comunal şi garda naţională în aceeaşi perioadă, cu prilejul unei mari adunări populare care a avut loc în localul şcolii din comună.
Cu aceeaşi hotărâre s-au întrunit şi ro­mânii din vechiul comitat al Chioarului, cu sediul la Şomcuta Mare. La adu­narea din Şomcuta au participat şi mulţi ţărani şi intelectuali din satele apropiate: Buciumi, Văleni, Valea Chioarului, Buteasa.
Clocotul Unirii s-a resimţit şi în zona Târgu Lăpuş. În apelul adresat intelectualilor se arată că: „Sfatul organizat al neamului românesc vă cheamă imperios la o consfătuire pe ziua de 3 noiembrie 1918, la care să se aleagă consiliul naţional român, acuma când zbuciumul vremurilor ne-a adus suflul cald al libertăţii întregului neam românesc”. Din consiliul naţional ales la această consfătuire au făcut parte Gavril Bu­zura, protopopul Ioan Olteanu, George Petrovan, directorul băncii Lăpuşana, Clement Petrovan, dr. Ioan P. Olteanu, dr. Iuliu Meca, precum şi un număr de 6 ţărani.
În localităţile cu populaţie mixtă, ca Baia Sprie, Sighet, Târgu Lăpuş, Baia Mare, Seini, au luat fiinţă şi consilii naţionale maghiare.
O astfel de întrunire s-a ținut și în Sat-Slatina (azi Ucraina) în 14/27 noiembrie 1918 când, printre altele, s-au ales pentru Alba Iulia, doi delegați cu credențional (Mihail Dan din Apșa de Mijloc și Ilie Filip din Apșa de Jos), ca reprezentanți ai celor două localități, precum și trei delegați reprezentanți ai unor organi­za­ții: N. Nedeliu, protopop în Biserica Albă, reprezentant al clerului greco-catolic, Ioan Bilțiu-Dăncuș din partea Reu­niunii Învățătorilor și Florentin Bil­țiu-Dăncuș, reprezentantul Gărzii Națio­nale Române. În cartea lui Ilie Gherheș se arată: „Ca un amănunt de suflet, se cuvine să amintim că drapelul tricolor românesc sfințit în Slatina și purtat de către românii din dreapta Tisei la Alba Iulia a fost găsit păstrat cu sfințenie în perioada inter­belică, în altarul bisericii greco-catolice din Sat-Slatina, de către cărturarul Gheorghe Vornicu. Atât acest drapel al românilor maramureșeni din dreapta Tisei, cât și celelalte stindarde purtate de delegații Maramureșului au fost confecționate dintr-un val de pânză tricoloră adusă de către Florentin Bilțiu-Dăncuș de la Arad, de la tribunul Vasile Goldiș, drept donație. Ulterior, la Baia-Mare delegației maramure­șenilor li s-a mai făcut cadou un drapel național de către egumenul din Bixad, care s-a dovedit a fi cel mai mare din toată adunarea, la fel și stegarul, cel mai înalt. Drapelul sighetenilor pe care a jurat președintele Sfatului Național Comita­tens, avocatul dr. Vasile Chin­driș, sub cuvânt de învățătură și sfin­țenie al preotului din Săpânța, Simion Balea, în ziua de 22 noiembrie 1918, a fost brodat de către surorile Mihalyi de Apșa; opt fete domnișoare, între 13 și 33 de ani, care au fost amenințate apoi de către câțiva unguri din oraș că vor fi spânzurate, cu franjuri rupte din acesta. N-a fost să fie așa. Dimpotrivă!”.

 

 

Drumul, cu carele, spre Baia Mare
 

Odată constituită, delegația maramureșenilor a pornit spre Cetatea Unirii. Drumul peste Gutâi, este descris în paginile organului Sfatului Național Român, „Sfatul”, de către profesorul Ion Bilțiu-Dăncuș și capătă, adeseori, aspecte de epopee, fiind presărat cu evenimente impresionante.
Sub pana lui Ion Bilțiu-Dăncuș, drumul spre Alba Iulia devine un ritual de inițiere, iar actorii călători vorbesc și acționează în termeni de protocol, consacrând cu orice gest și orice acțiune parcă ceva pentru viitor: „La apelul Consiliului Național Român Central, ca tot cercul electoral unde locuiesc români să se reprezenteze la Adunarea Națională de la Alba Iulia – prevăzuți cu credenționalele cercului Sighet și cu ale Reuniunei Învățătorești și Florentin Biltz-Dăncuș cu credenționalul corpului ofițeresc român maramurășan am plecat din Sighet 7 inși, în frunte cu dr.-ul Vasile Kindriș – președintele Sfatului nostru comitatens… am plecat joi, în 28. Nov. st. n., la 8 ore dimineața.”
Așteptați în Berbești de către bravul student Ilie Lazăr din Giulești, acesta le spune că berbeștenii au plecat deja, iar delegația sighetenilor este așteptată și primită în „ovații” și „îmbrăcați toți sărbătorește”. Totodată „văduva Lazăr” i-a așteptat cu un dejun bogat – „pentru care se mulțumește”.
În continuare, cronicarul nostru ad-hoc ne istorisește: „Cântând am plecat pe 3 care”, iar prin toate satele „Românii le făceau ovații însuflețite. Ajungând la Crăcești (azi satul Mara – n. n. I.G.) am prânzit la cârciuma unui jidan român”. Drumul mai departe peste Gutâi este descris în amănunțime, respectiv întâlnirea cu delegația berbeștenilor precum și că „La crucea de pe vârf i-am ajuns și până ne-au sosit carele, ne-am «încălzit» din plosca D-lui protopop”.
După popasul binemeritat de la crucea de pe Gutâi a urmat drumul în jos, tot pe jos, până în vale unde „la casa pădurarului ce surprindere plăcută, – ne iese înainte o grupă de Dșoare și domni cu steaguri românești, făcându-ne ovații însuflețite – sunt baiasprienii: Dșoarele Anca, frații Lupan, frații Nistor și mai mulți alți domni”.

Al doilea popas glorios s-a petrecut chiar în centrul orașului mineresc: „În Baia-Sprie, înaintea «Coroanei» (hotelul central, n.n. I.G.) ne aștepta deja tot orașul, în frunte cu D-l protopop din loc[alitate] – totodată președintele Sfatului Național Local. La mesele «Coroanei» suntem oaspeții lor binevăzuți: le mulțumim din inimă călduroasa primire.
Afluirea cetelor de români sporea tot mai mult numărul acestora pe măsură ce se opreau în localitățile românești sau și cu etnici români. După Baia-Sprie erau „deja o grupă mare”, dar, la orizont, se confruntă cu perspectiva unui nou incident, în fapt o tentativă nereușită de diversiune: „În Baia-Mare ne fuge înainte un soldat Român și ne avizează că Ungurii ne așteaptă deja cu două mitraliere și 100 soldați. Las să ne aștepte! De aceea mai tare cântăm”.
Alarma s-a dovedit a fi falsă: „Însă nime nu ne-o zis nimic. – În piață
(atunci piața era chiar în centrul vechi al orașului – n. n. I.G.), înaintea hotelului principal ne primește D-l protopop Breban, Dl protopop Dobossy, cu mai mulți domni Sătămăreni și Ugoceni”.

Precizând că Baia Mare și Baia Sprie aparțineau de fostul comitat Sătmar să mai observăm un fapt cu totul memorabil, anume că la Alba Iulia au participat și „ugoceni”, respectiv români din ținutul cel mai nord-vestic, care se învecina cu Sătmarul și care n-a ajuns să fie unit cu România Mare. În sfârșit, hotelul central unde a rămas de „mas” (înnoptat) delegația maramureșenilor s-a întregit cu 8 săpânțeni, în frunte cu părintele Balea Simion și cu ieudenii, care îi aveau între ei pe părintele Anderco și pe dl. învățător Țiplea” - Ilie Gherheș, „Maramureșenii și Marea Unire de la 1 Decembrie 1918”.

 

 

Relaţia cu celelalte neamuri
 


Manifestul Consiliului Naţional Român din 18 noiembrie 1918, elaborat pe baza unor principii democratice şi umanitare, precizează până în cele mai mici amănunte conţinutul relaţiilor dintre naţiunea română şi naţionalităţilor conlocuitoare. De la început se precizează că: „Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania nu doreşte să stăpânească asupra altor neamuri”.
Din textul convocării Adunării Naţionale de la Alba Iulia, publicat la 7/20 noiembrie 1918, rezultă chemarea înflăcărată adresată poporului de Consiliul Naţional Român Central: „Istoria ne cheamă la fapte. Mersul irezistibil al civilizaţiei omeneşti a scos şi neamul nostru românesc din întunericul robiei la lumina conştiinţei de sine. Ne-am trezit din somnul de moarte şi vrem să trăim alături de celelalte naţiuni ale lumii, liberi şi independenţi. În scopul desăvârşirii unităţii naţionale a poporului român, se convoacă Adunarea Naţională a naţiunilor române din Ungaria şi Transilvania la Alba Iulia, cetate istorică a neamului nostru, pe ziua de 1 Decembrie 1918”.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.